Evaluarea strategică de mediu – legislaţie europeană şi românească

Ioan OROIAN, Marian PROOROCU, Alexandru TODEA

Abstract


Odată membru cu drepturi depline ale CE, România a trebuit să se alinieze legislaţiei internaţionale în domeniul evaluării strategice de mediu (SEA) prin transpunerea la nivel naţional a principalelor normative în domeniu. În context european, cele mai importante acte juridice [5, 7] referitoare la SEA sunt: Directiva SEA şi Protocolul SEA al Convenţiei privind impactul asupra mediului în context transfrontalier, adoptat la întrunirea extraordinară a părţilor semnatare ale Covenţiei de la Espoo (21 mai 2003) cu ocazia Conferinţei Ministeriale „Un Mediu pentru Europa” de la Kiev, Ucraina. Directiva SEA vizează identificarea şi evaluarea efectelor asupra mediului ale planurilor şi/sau programelor, în timpul evaluării şi înaintea adoptării P/P respective. Aceasta defineşte evaluarea planurilor şi la nivel formal. Spre deosebire de Directivă, Protocolul prevede participarea publicului în fazele de încadrare şi definire a domeniului şi nu numai de evaluare propriu-zisă, cum este cazul Directivei. La nivel de politici, Protocolul crează spaţiul de aplicare a SEA, însă textul prevederilor din protocol reprezintă recomandări şi nu obligaţii. Legislaţia Românească s-a aliniat celei europene în principal prin adoptarea HG 1076/2004, dar şi a altor acte normative: OM 117/2006 pentru aprobarea manualului de implementare a HG 1076/2006; OM 480/2006 privind construirea şi funcţionarea Comitetului special la nivel central implicat în etapa de încadrare a procedurii EMPP şi OM 985/2006 pentru aprobarea listei orientative de planuri şi programe care intră sub incidenţa 1076/2004.

Keywords


evaluare strategică de mediu; Directiva SEA; Protocolul SEA; hotarâre de guvern

Full Text:

PDF