Evaluarea fermelor de creştere intensivă a puilor în contextul Directivei IPPC (B)

Tania MIHĂIESCU, Radu MIHĂIESCU

Abstract


Producţia fermelor de creştere intensivă a puilor a crescut constant din 1970 până în prezent. Acest lucru s-a datorat mai multor factori dintre care furnizarea sporită a hranei prin folosirea îngrăşămintelor pe bază de azot (N) şi creşterea cantităţii de nutreţ suplimentar. Potenţial, integrarea nutreţului cu proteine în cantitate scăzută (ex. porumb) pentru a reduce dieta cu azot, sau practicile de conducere a fermei (ex. strat de adâncime) pot reduce dejecţiile în apă şi sol, emisiile cu azot şi creşte eficienţa acestor ferme. Oricum, efectele acestor practici de atenuare a resurselor folosite şi emisiile de gaze de seră şi azot, devin din ce în ce mai substanţiale, ca şi creşterea ridicată a producţiei. Acesta este unul dintre motivele pentru care fermele avicole la scară mare sunt incluse pe listele acitivităţilor economice cu un impact semnificativ asupra mediului, fiind subiectul unor reguli din ce în ce mai exigente. Impactul direct sau indirect al fermelor avicole asupra mediului este în mod current investigat folosind modelul de simulare. Pentru această simulare se foloseşte un ciclu de viaţă fix care indică creşterea atât a producţiei de pui cu ajutorul nutreţului cu azot cât şi eficacitatea economică, dar scade eficienţa mediului prin creşterea prezisă a emisiilor gaz de seră şi azot. În contrast, folosind terenurile agricole pentru producţia de furaje şi o producţie eficientă, duc la o scădere a emisiilor de azot şi gaze de seră (per cap de locuitor). În această lucrarea este prezentată şi o comparaţie dintre ferma avicolă aplicând tehnologia cea mai viabilă BAT şi o tehnologie învechită, împreună cu consideraţiile privind atenuarea impactului acestora la diferite scări.

Keywords


: ferme intensive de creştere a păsărilor; evaluarea ciclului de viaţă; modelări matematice

Full Text:

PDF